Tot aseara am vazut un film care mi-a pastrat partial starea cu care am ramas dupa citirea cartii lui Coelho. Era un film din 1997, "Still Breathing", tradus la noi "Fata din vis", in care un tip, fire artistica si visatoare, papusar, muzician si tot ce vrei, isi creaza mental si concret, decupind din reviste si reconstituind din bucatele imaginea unei fete pe care o considera "jumatatea lui". Fata ii apare si in flash back-uri dintr-o copilarie poate din alta viata. Crede ca trebuie sa mearga dupa ea in China, dar se dovedeste ca ea este a cote', la cativa km doar...etc...
Subiectul filmului este atat de generos, dar din pacate filmul e o mare ratare. Culmea e ca regizorul este si creatorul subiectului. Dezamagirea e cu atat mai mare! Omul si-a ratat filmul vietii lui! Acesta a fost si primul si ultimul sau film artistic, dupa acare a trecut in zona de media, televiziune, filme documentare.
De ce consider ca e un film ratat? Dintr-un simplu motiv: alegerea interpretilor. El este interpretat de Brendan Fraser, probabil la moda in acea vreme, un tip de 2 m, musculos si atletic, desi nu lipsit de un oarecare farmec, chiar nuantat, dar nu prea potrivit cu personajul. Sa zicem ca el ar mai fi mers, dar in rolul fetei au ales o actrita lipsita de sensibilitate, de nuante, o tipa rece si fara stralucire. Pacat! Pacat! Ar fi putut iesi un film genial.
