28 June 2007

Din gunoi

Am recuperat din gunoi, adica dintr-un sac umplut cu carti din pod (peste care erau aruncate niste coji de ceapa), care urmau sa ajunga la groapa de gunoi (intrucat nu mai exista colectori de hartie...), cateva "ALMANAHE" din colectia Stiinta si Tehnica (din curiozitate, sa revad minunile pe care le previzionau vizionarii pentru anul 2000 si mai departe), o carte de Scott Fitzgerald, pe care nu stiam ca o aveam, si doua manuale, unul de Istorie Antica ( si de demult), de pe vremea mea si unul de Limba Romana de pe vremea nepotilor mei (de frate). Le-am sters de paianjeni si le-am adus in casa, urmand sa ma uit prin ele, dar cand se va intampla asta, n-as putea sa precizez, intrucat casa e plina de hartii prin care trebuie sa ma uit...

Mi-e frig!

Dupa canicula sufocanta de zilele trecute, acum mi-e chiar frig, a trebuit sa-mi iau haine groase pe mine.
Anul trecut, in aceeasi perioada, scriam despre canicula insuportabila.

23 June 2007

Spaghetti cu dovlecel

Cum faci?
Tai un dovlecel mic in jumatate pe lung, cureti miezul de seminte, daca are, tai jumatatile in feliute subtiri.
Calesti in ulei de masline putina ceapa, ardei iute taiat feliute si adaugi dovlecelul. Dupa ce acesta a devenit sticlos, adaugi putina Vegeta, o rosie taiata, o lingurita de zahar, piper. Lasi sa fiarba pana se inmoaie dovlecelul si rosia se transforma in sosuletz.
Adaugi cimbru verde si busuioc (din gradina) maruntit.
Pastele fierte dupa regulile stiute se arunca in combinatia obtinuta si se amesteca pe foc pentru a se imbiba cu nebunia de arome.
Am uitat! Daca vrei poti sa adaugi (la inceput, cand calesti dovlecelul) si un salam de calitate, un prosciuto cotto sau oricare alt mezel care aduce aroma de putin, putin usturoi, putina, putina afumatura.
Evident deasupra vei pune cascaval ras.

21 June 2007

Bunicu'

CAPITOLUL III
Tata nu avea inca 16 ani cand s-a hotarat sa treaca ilegal granita in Romania. Intr-o dimineata de aprilie, impreuna cu alti doi tineri, a plecat de acasa cu gandul sa ajunga la Bucuresti. Cei trei au pornit pe jos dimineata pe la ora 8, iar seara au ajuns in satul de granita. Au platit unui satean care facea pe calauza, cativa banuti ca sa le spuna pe unde sa treaca. Granicerii unguri patrulau de-a lungul unui parau, dar bornele de granita erau sus pe un deal impadurit. "Calauza" i-a sfatuit sa traverseze padurea si sa se ia dupa latratul caiinilor. Asa au si facut, iar cand au ajuns la prima casa, unde au vazut o luminita ("veghe") au intrebat-o pe femeia care locuia acolo: " Ce-i aici Romania sau Ungaria?" "Romania" - a venit raspunsul. Femeia i-a indrumat la pichetul de graniceri unde au mai gasit vreo 3 persoane. Pana dimineata s-au mai adunat vreo 30 de persoane. Era 15 aprilie 1942. Au fost trecuti intr-un registru, au fost incolonati si dusi la Biroul de Refugiati de la Turda. Aici au fost cazati intr-o scoala, urmand sa li se intocmeasca actele. Formalitatile au durat o saptamana, perioada in care refugiatii au fost dusi sa munceasca in diverse locuri, la sapat gradini, la plantat legume. Tata a fost dus la Statiunea Agricola unde semana mazare cu o masina. Atat de pasionat a fost toata viata de mecanisme incat si acum isi aminteste cu fascinatie cum functiona masinaria de semanat mazare.
Dup ce au primit Carnetul de Refugiat, au fost dusi la o mosie a unui general de langa Bucuresti, unde trebuiau sa munceasca si unde le-au fost "confiscate"(exact ca-n zilele noastre) Carnetele de Refugiat spre pastrare de catre mosier sau administrator. Fiindca le dadea numai ciorba de fasole cu mamaliga, tata s-a hotarat sa plece de acolo dupa 2 zile. A plecat singur, pe jos, la Bucuresti sa-l caute pe "oligarh" ca sa-si recupereze Carnetul de Refugiat, dar nu a reusit si s-a intors de unde a plecat. Dupa cateva zile mai multi refugiati s-au hotarat totusi sa paraseasca locul chiar si fara Carnete. Fiindca mai aveau si cate o adeverinta care dovedea situatia lor, invatati probabil de cineva priceput, au declarat pierdute Carnetele la Monitorul Oficial. In felul acesta in scurt timp au obtinut noi Carnete. Unii dintre ei aveau rude prin Bucuresti. Locul de intalnire al refugiatilor era Cismigiul. Aici tata s-a intalnit cu o persoana care o cunostea pe o matusa de-a lui care locuia in Bucuresti. Matusa avea o vecina, Aglaia, care avea un coafor pe str. Edgar Quinet, unde l-a luat si pe tata sa lucreze. "Si ce faceai acolo?" " Maturam parul, spalam pe jos, clientele ma trimiteau sa le cumpar tigari, imi ziceau tot felul de marci, si pana ajungeam la tutungerie uitam ce trebuie sa cumpar. Pana acolo tot ziceam "Regale", "RMS", dar cand ajungeam, nu mai stiam. Ii ceream tutungiului "moşini" in loc de chibrituri. "Mai copile, de unde esti, din Ardeal?"
Dupa vreo luna un consatean care lucra la restaurantul Tic-Tac, de pe Bd. Elisabeta, l-a intrebat daca nu vrea sa mearga sa lucreze in locul lui. A acceptat "oferta", si iata-l pe drumul spre destinul lui: BUCATARIA!. "Ce ai facut acolo? Am spalat vase pana mi s-au tocit unghiile, am spalat pe jos, am tocat carne, am curatat peste, apoi am avansat la prajit chiftele si peste..."
Dupa vreo luna s-a mutat la Consiliul de Patronaj, o cantina patronata de sotia Maresalului Antonescu, pe Calea Victoriei, unde lucra ca vaimoş, adica barman. Dupa alte 6 luni s-a mutat la "Doru' Ancutei", un restaurant de pe str. Alexandru Lahovary, unde era deja bucatar. Acolo l-a prins bombardamentul anglo-american din 4 aprilie 1944. Lucru ce l-a speriat atat de tare, incat a hotarat sa fuga la Turda.
Asta e o alta poveste...

L.E. 1 sept. 2019. Dacă ar mai trăi,  l-aș  întreba pe tata... știi  că ai fost "coleg de serviciu" cu Maria Lataretu? Am citit că  Maria Lataretu a cântat la Doru Ancutei din 1939 până  în  1949, avea program de la 19 la 1-2 noaptea, după care făcea turul altor restaurante până dimineața.  Ba mai mult, a "furat" din rețetele restaurantului, lucru pe care l-a făcut  și tata, el gatea mai mult în  stil regatenesc.

18 June 2007

Cat de sanatos/nesanatos am mancat azi

  • Sanatos: 5 caise, ceai "picioare usoare"-cam 1 litru, 1 cana cu lapte si paine cu miere(o fi sanatos sa nu?), tarhonul proaspat din ciorba...si la ora 22:00, 2 morcovi si un mar.
  • Nesanatos: cafea-vreo 3 cesti, covrigei buzoieni- aproape 1 punga, 1 orangina, 1 inghetata, ciorba cu smantana ( noroc ca friptura de miel era oribila si nu am mai mancat), o bucatica de branza, vreo 5 felii de franzela alba ca buretele fara nici o urma de substanta nutritiva(cred
O noua teorie despre formarea poporului roman, N. Djuvara.

17 June 2007

Tempura

Ca sa te faca sa intelegi de ce trebuie sa fie foarte rece maglavaisul pentru tempura, Jamie Oliver iti explica si iti arata efectiv cu gesturi, intr-un mod foarte plastic cum , cand esti rece si intri in ulei fierbinte, brrrm, te chircesti, devi crocant.
Tempura lui Jamie Oliver, deci:
Pentru aluat
:
  • 1 cana de faina de malai a(nu stiu din care, la noi nu este, macinata f. fin - eu nu pun)
  • 2 cani faina de grau
  • apa racita cu gheata sau la frigider
  • sare nu cred ca se pune, pentru ca va fi sarat sosul

Pentru sos:
(ma mir ca nu a pus sos de soia!!!):
  • otet de orez (sau de vin)
  • 2 linguri de zahar
  • frunze de coriandru (la noi nu exista, eu as pune patrunjel)
  • ardei iute
  • putin usturoi (doar putin)
  • sare, piper
Se dau legumele, brocoli si conopida- deja fierte-, ardei, ciuperci, chilli, cartof dulce, sparanghel, gogonele sau rosii nu prea coapte, ceapa sau orice alte legume, prin coca de consistenta aluatului de clatite si se prajesc in ulei foarte fierbinte.
Eu am facut de mai multe ori cu brocoli, rosii si ceapa. am folosit sos de soia.

14 June 2007

Bunicu'

CAPITOLUL II
Cedarea Ardealului in septembrie 1940 a dus schimbari in viata familiei. Tata statea acum cu parintii lui, dar nu se intelegea de loc cu mama lui care avea tot timpul reprosuri la felul cum a fost crescut de bunici. "O sa fac un copil pe care o sa mi-l cresc si o sa mi-l educ eu". Nu avea cum sa se innoade firul rupt al iubirii de mama atata vreme cat ea a venit foarte rar acasa in perioada in care lucra la Bucuresti.
Toate astea precum si regimul dur instaurat de unguri, printre care pregatirea militara a tuturor tinerilor care se facea de 2 ori pe saptamana, l-au determinat pe tata sa plece in Romania. Avea 16 ani.
Urmeaza...

Intrebari la care am primit raspuns

Lavinia Tatomir a raspuns la intrebarile pe care mi le-am pus eu si multi altii, printre care cea mai grea fiind aceasta: de ce nu l-a putut salva tocmai pe el, cand a salvat atatea sute de vieti?
Raspunsul l-am intuit si eu: fiindca atunci cand s-au intalnit medicii ii dadeau 3 luni de viata. Ea i-a prelungit viata cu 7 ani.
Aseara cand am vazut ultima parte a emisiunii, nu mi se parea ca are raspunsuri de fiinta cu conexiuni paranormale. Azi am vazut insa partea care mi-a schimbat parerea. Este o fiinta superioara, gandeste asa cum mi-am imaginat, a povestit un vis premonitor sau mai degraba o stare de decorporalizare in care a vazut ca el era pe cale sa plece. Oricum tot ce s-a intamplat intre ei a fost un miracol. Ma intreb cum va trai ea de acum incolo- intrebare comuna. Raspuns de om superior: va trai sa-si indeplineasca misiunea ei pe pamant. Suferinta e mare, totusi. Nu-mi pot imagina. De ce as incerca?

13 June 2007

Bunicu'

Bunicu' este tatal meu. Ii spun asa pentru ca asa ii spun nepotii lui si asa ne-am obisnuit sa-i spunem si noi .
Aceasta este povestea lui:
CAPITOLUL I
Parintii lui l-au lasat in grija bunicilor la o varsta foarte frageda, avea mai putin de un an cand ei au plecat dintr-un sat din Ardeal la Bucuresti, sa lucreze si sa faca bani, la fel cum pleaca azi romanii in Occident. Erau saraci si sperau sa-si poata cumpara niste pamant la intoarcere cu banii castigati la Bucuresti.
Timp de 12 ani, din 1926 pana in 1938, au lucrat ca oameni de serviciu la diferite scoli din Bucuresti, printre care si Scoala Normala “Carmen Silva”. (Pare un CV oficial...)
Tatal lui venea acasa in fiecare an in perioada vacantei de vara. Castiga destul de bine incat sa-si permita sa ia trasura(cocia) cu cai din gara unde il lasa trenul, un orasel aflat la vreo 7 km de satul in care locuia, si sa apara ferches si mandru pe capra trasurii (taxiul de zi) cu geamantanele lui din rachita impletita cu care venea de la Bucuresti, incarcat cu diferite cadouri dar si cu un patefon pe care il punea sa cante pe prispa casei de rasunau dealurile din jur.
Pastrez si acum cateva placi de patefon din acea vreme editate de Columbia Record, Diadal Record, Lifa Record, Electro Cristal si chiar His Master’s Voice! Cand aveam vreo 7-8 ani ne urcam in pod cu fratele meu si puneam patefonul sa cante. Cel mai mult imi placea “A fost odata un mic chinez” (rumba-fox, citesc pe placa) cantata de vestitul Jean Moscopol.

Bineinteles isi cumpara in fiecare an cate o bucata de pamant din banii castigati si lucra la camp pe toata perioada verii. Mama lui in schimb venea cam odata la 2 ani, dar copilul nu o recunostea de mama, ii spunea Neta, cum intelegea el ca ii spunea o matusa de-a lui:”a venit ma-ta”, mata… Neta.
Copilul ii stia de parinti pe bunicii lui de care-si aminteste ca de niste sfinti. Legatura sufleteasca cu mama lui s-a rupt pentru vecie, nici acum nu poate sa o ierte pentru ca l-a parasit si nu a mai interesat-o niciodata soarta lui si a surorii lui mai mici.
Erau vremuri de saracie, tata povesteste cum bunica lui facea o data pe saptamana malai (care se manca in loc de paine) pe care ea il punea la adapost in găbînaş, unde tinea si oalele cu silvoiţă (magiun de prune). Tata venea de la scoala, dadea o raita prin găbînaş, rupea o bucata de malai, o ungea cu magiun, si o tulea la joaca pe imas.
Ca s-o determine pe bunica sa-i dea sa manance un ou, se prefacea ca e bolnav, oul era un aliment de lux, dar in acelasi timp avea si puteri tamaduitoare. “Bdietu’ copchil, sa-i faca mama bună (bunica) un ouţ, ca-i beteag”.
Cand poftea o bomboana, se urca in podul şurii, unde se ouau gainile, baga ouale pe care le gasea in buzunarele pantalonilor, mai si spargea din ele cand cobora scara, si mergea la bold (magazinul satului ) la Cosma Simon sa dea ouale pe bomboane (in tub) si ciocolata (sub forma de monede invelite in staniol auriu). La bold se opreau si taranii cand veneau de la munca campului, isi rezemau coasele si sapele de gard si beau spirt indoit cu apa.
Ca sa faca rost de oua cateodata tata fura ouale pe care vrajitoarea satului le ingropa in musuroaie de furnici atunci cand facea farmece de videcare de galbenare. Ritualul consta si in inteparea in frunte (in zona celui de al 3-lea ochi, as zice acum) a celui bolnav cu un brici si provocarea unei sangerari purificatoare.
L-am intrebat daca avea ghiozdan. “Bineinteles ca aveam, erau niste ghiozdane tesute in casa din papura, pe un schelet din bucati de lemn”...
Casa bunicilor lui era invelita cu trestie. Aveau un cuptor cu un fel de plita cu jar pe care puneau oalele din fonta, oale care se sprijineau pe “picioruse”. Cuptorul nu avea cos, fumul iesea pe usa intr-un "hol", de unde era absorbit de o “instalatie” din trestie lipita cu lut carea avea exact aceeasi functie pe care o are hota de azi.
Parintii lui s-au intors din Bucuresti in 1938, l-au luat pe tatal meu cu ei acasa, dar copilul de 12 ani nu s-a putut obisnui cu ei, pentru el parintii lui erau bunicii care-l crescusera. De cate ori avea ocazia fugea in sat, la ei.
Tatal, venit din Bucuresti cu bani, a inceput sa “investeasca”, si-a cumparat car cu boi, a construit un grajd pentru animale si urma sa-si faca viata pe care o visase atatia ani la Bucuresti.
Din pacate in 1939 a fost concentrat pentru ca armata se pregatea de un atac al Ungariei la granita de vest.
Atacul nu a mai avut loc, in 1940 in urma Dictatului de la Viena, Ardealul era cedat Ungariei.
Dar asta e o alta poveste…
Urmeaza...

Fasole aita

Fasole aita= fasole cu usturoi ( de la ai = usturoi in Transilvania, ca si in franceza ail, italiana aglio), mancarea mea preferata vara.
Fasolea verde fiarta se combina cu: usturoi pisat in cantitatea dorita sau frunze verzi de usturoi pentru o aroma mai subtila, frunze de busuioc si patrunjel tocate marunt, ulei, otet sau lamaie felii taiata cu coaja cu tot, sare, piper, ardei iute taiat feliute.
Se mananca cu paine de casa prajita, crocanta.
Quelle surprise! Am gasit aceasta reteta si pe blogul lui Gustave!

11 June 2007

Luni

  • Azi a plouat de dimineata, dezamagindu-l pe agricultorul No.1 al familiei care spera sa poata sapa malaiul(porumbul). Pana la urma tot a reusit.
  • Am colorat blogul de hartie manuala in culori de pudra, culori calde. Unii ar putea spune ca sunt culori "combinezon".
  • EXP>BIO: intepaturi in degetele piciorului drept, un gadilat(hihihi) in urechea dreapta, pe care l-am mai simtit itr-o zi, dar am crezut ca e de la par...

10 June 2007

Duminica

  • Va fi foarte cald. Ma lalai in pijama si imi gasesc de lucru din nou la free coloring: am refacut octopusii sub forma de pagini de colorat.
  • Un dezastru, mi se umfla picioarele ca din nou din cauza caldurii, ce senzatie!
  • Nici un registru sau jurnal azi...wake-up!

08 June 2007

Vineri, in sfarsit!

  • Am visat cu Mugur Isarescu. Oare il pune Basescu premier?
  • A murit Adrian Pintea de ciroza hepatica. Tocmai citeam despre sotia lui cum " Cele mai spectaculoase rezultate le-a obtinut pe tulburarile hepatice, sustinând tratamentul bioenergetic cu o dieta adecvata. Ficatul este singurul organ care se poate regenera, hepatocitele divizându-se de trei ori, aproape in totalitate."
  • Intrebare care iti vine spontan:De ce nu l-a putut salva si pe el dupa ce a vindecat atatia bolnavi? Pentru ca misiunea lui pe Pamant s-a terminat aici? Pentru ca ea l-a mai salvat odata din ghearele mortii cand s-au intalnit, in aceea perioada el fiind foarte bolnav? Pentru ca s-au intalnit sa finalizeze ce au inceput intr-o alta viata...?Pentru ca si ea e doar un om cu puteri limitate?
  • EXPERIMENTUL l-am facut in fiecare zi, dar n-am mai scris. Pana ieri nu am avut prea multe reactii, probabil ieri eram deja epuizata dupa o saptamana de lucru si de caldura. Am simtit intepaturi puternice in picioriul drept, dar chiar puternice, nu impresii.

07 June 2007

Joi, inca o zi pana incepe weekendul

  • Azi l-au inmormantat pe vecinul sinucigas. Dupa ce timp de 3 zile nu s-a vazut nici o miscare la poarta lui, azi au aparut sotia lui, fiica ei, fiica lui din prima casatorie, baietelul lor si un bunic. Bietul copil zburda pe acolo fericit ca participa si el la un eveniment, habar n-avea ce se intampla. Bunicul ii cumparase o carte de colorat si n-avea nici o treaba. Era imbracat frumos cu camasa alba, pantalon si vestuta neagra. Noi, de la balcon urmaream telenovela. "Vezi, parca una din fete seamana cu el, are mersul lui." "Pai da, am aflat ca avea si el o fata cu una din nevestele anterioare". "Da, nesimtitul, imediat dupa ce i-a murit sotia de cancer, la vreo luna s-a si recasatorit cu asta". "Dar asta, care e o betiva, l-a parasit si a plecat cu unul, i-a lasat copilul in grija" "Da, l-am vazut. Numai el avea grija de copil, mergea la gradinita la sedintele cu parintii si la toate serbarile si evenimentele". "Prostul, putea sa se mute la tara, cu pensia lui s-ar fi descurcat, nu ar fi trebuit sa cerseasca la oras." "Ce o sa se aleaga de bietul copil?"
  • P.S. 22.05.2008. "Bietul copil" a fost infiat de o familie foarte bogata. Pe mama lui am vazut-o cu un sot nou si cu un bebelus in carucior...
  • Tragic End la telenovela- 26.11.2008: Am aflat azi ca femeia a murit in coma alcoolica, tocmai cand sarbatorea implinirea unui an de la nasterea bebelusului. Acesta este crescut acum de bunici. Incredibil!

06 June 2007

Miercuri, deja?

Zi normala, linistita.
Copiii au dat drumul la blogul pentru ilustratori din Romania. Ma simt ciudat, sunt dintr-o alta generatie.

05 June 2007

Marti

Ce m-am chinuit azi in fusta! Aveam picioarele nebronzate si alte inconveniente care m-au facut sa nu ma simt bine.

Valuri de sinucideri.
Un vecin de la serviciu (adica locuia langa firma unde lucrez, il vedeam pe geam si comentam cu colegele, crestea un copil de 8 ani, singur fara sotie) s-a aruncat sub tren. Nu avea serviciu, in ultima vreme cerea bani imprumut de la toata lumea si cred ca o luase pe alcool.
Ne induiosam de fiecare data cand vedeam venind de la tara niste batranei, rude de ale lui, care erau prezenti intotdeauna cand copilul avea evenimente la gradinita si apoi la scoala.

03 June 2007

Duminica

  • Italienii astia sunt foarte amuzanti. Am vazut a 1000-a oara "Un medico in famiglia", mai bine zis ascultam in timp ce "lucram" la calculator, iar ultimele 20 minute chiar m-am dus sa vad o scena. Rafale de umor pe secunda. Cu Cettina si Giacinto (Giaci'!), cand se duce ea la seful lui sa intervina (dupa exemplul Toscai, a carei fana este). "Ti ho visto io, ti toccava il foulard!"Inainte de scena asta se plange ca seful nu i-a reinnoit contractul si ca prietena lui e exploatata ca servitoare. Servitoare? Ce servitoare? Sunt "au-pair" nu servitoare. Iar nonno Libero ii tine un discurs despre sindicat si cum ar trebui el sa lupte pentru postul lui de vigilante. Mortali!
  • Am vazut ca mai nou, la noi, s-au adus (se gatesc, se vad la TV) o multime de retete din alte parti si, in special mediteraneene, foarte bune, foarte bine! Ingrediente si alimente care nu se gasesc, cel putin unde traiesc eu: sparanghel, carciofi, rucola, coriandru (verde), sofran (care se face din pistile de crocus, am vazut un film despre asta, poate fi inlocuit cu petale uscate de galbenele, care coloreaza si in plus sunt sanatoase), fructe de mare...lista deschisa... Da' dar eu pot sa merg in gradina si sa-mi iau tot felul de bunatati proaspete, nu exotice, dar... cum ar fi: morcovei, castraveciori, ceapa, fasolica verde, marar, busuioc, cimbru, menta, cirese, capsuni, trandafiri de dulceata...
  • Maine imi pun la serviciu morcovi, sa vad daca rezist sau incep iar cu covrigii din foietaj, branzoaica din foietaj, etc.
  • Bruschetta a modo mio: se prajeste paine (felii subtiri de max. 4 mm) in toaster, se unge cu putin, putin unt sau margarina, se presara mix de condimente pt. friptura si deasupra se pun felii de rosii, castraveti, ceapa dintr-o salata preparata cu otet, ulei.

02 June 2007

Sambata

Gata.
  • Eh, am reusit sa pun conta in biblioraft, ura!
  • Si ce daca n-am facut nimic? Nu se termina lumea! Si daca se termina, ce?
  • Azi am cules cirese desi mi-e frica sa ma urc pe scara.
  • Mi-au iesit dovleceii, prima plantuta semanata de mine!
  • Ce ti-e si cu blogurile, intri in (pe) blogul cuiva, te faci comod, te servesti cu ce gasesti pe acolo, mananci, bei, cotrobai prin frigider, cauti prin dulapuri, asculti muzica si, daca vrei lasi un mesaj de multumire la plecare.Am fost la Floare de Dovleac(nu-i spun pe limba ei sa nu se prinda c-am fost pe acolo, desi stie foarte bine pentru ca are camere de supraveghere) si m-am simtit excelent, am ascultat muzica, i-am studiat prietenii, m-am uitat la mobilier sa fur si eu modelul, a fost bellissimo, e un loc curat, linistit, ordonat, etichetat, eccezionale!

01 June 2007

A cincisprezecea zi de concediu si ultima din aceasta serie

Pio Carlone - pictor australian
De ce aici? Nu stiu, are o forta. Un italian in Australia.

Am mai aruncat o plasa de lucruri ale trecutului. Am terminat cu coltul stanga. Ca sa pot sa reiau munca de gunoier trebuie sa-mi las timp pentru relaxare. Daca sunt in plin proces de sortare si trebuie sa decid ce arunc si ce nu, in caz ca neuronii nu fac fata la un volum mare de decizii ce trebuie luate in timp scurt, trebuie sa ma opresc si sa reiau mai tarziu procesarea mentala.

Azi am facut Fried Zucchini Flowers si ieri Rose Flowers Jam. Trebuie sa mai gasesc 30 de flori comestibile. Ei, o sa fac cu vegetale, fructe, legume.

* cam trist template-ul asta, header-ul la fel... parca m-as fi mutat in alta casa, mai eleganta, dar straina.

EXP. Din cand in cand intepaturi in diverse locuri. Senzatie rapida ca esti comprimat. In zona ficatului intepaturi la mana dreapta.

Mai sunt si altii care nu incap in blogosfera:
"Mi appare del tutto incomprensibile, la reazione da parte di certi blog, che vivono ogni analisi critica come un attacco ad una "categoria". Per questo mi chiedo, ma il blogger è una categoria, a prescindere dalle differenze in termini di contenuto, stile, visione, che ogni blog esprime? E' possibile che molti vivono ogni giudizio sul "mondo dei blog" come un attacco personale?

Ho provato a prendere uno degli editoriali di Carlini e leggerlo in modo sereno. Di seguito esprimo le mie opinioni su una serie di sue riflessioni.

"Blog, parola da abbandonare, perché ormai troppo generica e già logorata dal suo stesso lusinghiero successo "

Non ne vedo la ragione, anche il libro è una parola generica, ma questo non significa che tutti i libri siano uguali.

"In molti blog, così come in tantissimi forum, scatta poi un meccanismo di autosegregazione e di conflittualità amico-nemico. La segregazione significa frequentarsi solo tra chi è già d'accordo, il che genera quel fenomeno psico-sociale chiamato groupthink che impedisce non si dice di capire, ma anche soltanto di vedere il punto di vista diverso."

E' assolutamente vero, i BarCamp, certi blog, non sono più "luoghi" dove conversare, ma in cui cercare persone con un pensiero simile. Ma è anche vero che questo succede nella vita. Quante sono le persone che comprano un quotidiano di tendenza opposta alla propria per confrontare le opinioni? Quante le persone realmente interessate alla conversazione e non a difendere una posizione? La blogosfera permette di poter partecipare ad infinite conversazioni, se poi questo non succede è per scelta delle singole persone.

"E' il guaio dell'eccesso di identità che mentre rafforza e compatta una comunità, al tempo stesso erige barriere contro chi non ne fa parte, che siano i tifosi della squadra avversaria o quelli con la pelle troppo scura o troppo chiara."

Anche questa affermazione è vera, ai BarCamp per ammissione degli stessi partecipanti, si rafforzano le relazioni già in essere invece che aprire verso i nuovi partecipanti. Si dichiara a parole di volere combattere il digital divide, ma alla fine si erigono barriere, perchè il digital divide è utile per chi vuole difendere la propria posizione di blogstar.

Per tutti questi motivi potrebbe essere sensato abbandonare la parola e cominciare a praticare qualcosa di più ricco e discorsivo dove non si parli per parlare, ma si parla, e se serve ci si accapiglia, per fare, ovvero per cambiare lo stato di cose presenti.

Questa è l'affermazione che condivido di più in assoluto. Il caso Ritalia è emblematico. Esiste sicuramente una responsabilità da parte degli organizzatori per la situazione di stallo in cui si trova il progetto. Io sono sicuramente una delle persone che dovrebbero essere rimproverate di più per questo. E' anche vero che un progetto collettivo non può basarsi sul lavoro di poche persone. Noi dovremo andare avanti con le poche forze che abbiamo, per rispetto delle persone che hanno partecipato al progetto, ma è legittimo domandarsi se esiste un livello di maturità della blogosfera italiana in senso progettuale. E' possibile passare dalla protesta alla proposta?

Si può parlare di blog e di blogger in modo sereno senza innescare guerre di religione? Se questo non fosse possibile allora avrebbe ragione chi definisce i blogger una categoria."


Carte de colorat cu IARNA * pe SCRIBD